Luna februarie este asociată cu ideea de iubire, în special
datorită zilei dedicată Sfântului Valentin, sărbătoare pe care am importat-o cu
succes şi care a reuşit să ne îndrepte privirile şi spre Dragobetele local,
uitat în mare măsură de ţăranii dezrădăcinaţi de construcţia socialismului. Dar
cum demersul meu nu-şi propune o analiză a dispariţiei şi reapariţiei acestei
sărbători locale, vă propun să ne oprim atenţia asupra uneia dintre cele mai
impresionante poveşti de iubire, „Romeo şi Julieta” scrisă de William
Shakespeare.
Variaţiuni pe tema aceasta au fost numeroase, motivul
dragostei interzise bucurându-se de un real succes în literatură. Nu măvoi opri asupra lor şi nici nu voi analiza
literar piesa lui Shakespeare (sunt destui critici literari dornici s-o facă).
Aduc în discuţie însă modelul de iubire propus de dramaturgul englez şi voi
încerca să analizez anumite decizii/acţiuni ale personajelor trecând cu vederea
justificarea literară a comportamentului acestora.
Şi, pentru că omul e o fiinţă socială, nu-i voi extrage pe
cei doi îndrăgostiţi din lumea în care trăiesc. Contextul nu le este deloc
favorabil, având în vedere atât rivalitatea dintre cele două familii, Capulet
şi Montague, cât şi modul pragmatic de realizare a căsătoriei în epoca
respectivă pentru o anumită categorie socială, căsătorie văzută mai degrabă ca
un contract între două familii decât dorinţa a doi oameni care se iubesc de a
fi împreună.
Principalul obstacol pe care cei doi trebuie să-l
depăşească nu este, aşa cum pare, rivalitatea celor două familii, cât mai ales
propria imaturitate. Să nu uităm totuşi că cei doi protagonişti sunt foarte
tineri, iar la acea vârstă eşti mult mai înclinat spre gesturi radicale, decât
spre negociere şi compromis, în urma cărora se pot găsi soluţii raţionale de
rezolvare a conflictelor.
La începutul piesei Romeo se încadrează în tipologia
tânărului care se joacă de-a iubirea, aventurile sale galante fiind
binecunoscute. Întâlnirea cu Julieta îi revelează adevărata iubire, dar asta nu
înseamnă că este pregătit pentru căsătorie.
Balul de la familia Capulet marchează începutul maturizării
celor doi tineri. Iubirea le dă aripi să se răzvrătească împotriva propriilor
familii, conştienţi fiind că nu le va fi acceptată căsătoria nici de familia
Montague, nici de familia Capulet. De aceea hotărăsc ca realizarea acesteia să
fie secretă. Cei doi tineri au luat în considerare doar motivaţia religioasă a
căsătoriei, aceea de a nu păcătui în faţa lui Dumnezeu în momentul consumării
relaţiei. Căsătoria secretă este însă o eroare din punct de vedere social,
deoarece aceasta presupune integrarea în comunitate, traiul alături de fiinţa
iubită după nişte reguli a căror valabilitate a fost confirmată în timp.
Maturizarea lui Romeo nu este deplină în urma căsătoriei,
deoarece acesta nu-şi asumă complet responsabilităţile unui „cap de familie”.
Forţat să părăsească Verona după moartea lui Tybalt, Romeo nu este în stare să
găsească o modalitate de a-şi lua soţia cu el, şi o părăseşte pe Julieta după
prima noapte petrecută împreună.
Julieta pare de la începutul piesei mai matură. Educaţia
primită îi permite să-şi consume iubirea doar într-un cadru legal, de aceea ea
este cea care propune căsătoria. Nici ea nu este suficient de matură pentru a-şi
asuma consecinţele propriilor fapte. Este revoltată de perspectiva bigamiei – atunci
când părinţii îi impun căsătoria cu Paris, dar nu le dezvăluie acestora
adevăratul motiv al refuzului ei. Constatăm însă că Julieta este speriată mai
mult de pierderea statutului social – tatăl o ameninţase că o dezmoşteneşte
dacă nu-i îndeplineşte cererea de a se căsători cu Paris – decât de păcatul
bigamiei. Rebeliunea ei împotriva părinţilor e parţială, şi nu totală, deoarece
ea caută căi ocolite de a rezolva problema, căi ce se dovedesc în cele din urmă
fatale.
Sfârşitul tragic al celor doi îndrăgostiţi este motivat,
din punctul meu de vedre, din raţiuni estetice, de aceea nu voi insista asupra
lui. Vă pot împărtăşi însă faptul că pentru mine Romeo şi Julieta nu reprezintă
un model de iubire, deoarece niciunul nu reuşeşte să ducă nebunia acestei
iubirii până la capăt. Au plătit, din păcate, preţul suprem pentru anumite
ezitări şi ne-au sensibilizat prin destinul lor crud.