Puncte de vedere

                                                                 Prof. Dumitru Suta

Iubite cititorule,

          După ce ne-am racordat, cu orice preţ, beregata la hăţurile U E , capitalismul Apusului ne-a demonstrat cu o elocvenţă matematică cum se poate investi rapid şi eficient în exterminarea USASU-lui şi a FABRICII DE ZAHĂR şi cum poţi pustii locuri de muncă fără a înfiinţa un singur loc de muncă. Mastodonţii de oţel, de inox,de plumb, de bronz şi de aramă ai industriei româneşti, deplânşi cândva de experţii occidentali pentru energofagism, poluare şi ineficienţă, au luat drumul mării şi oceanelor şi s-au depus eficient în chimirul investitorilor întru distrucţie. Ocrotitorul frate, de la APUS, de  astă dată, are totuşi intenţia de a dura pe vatra răpusului Combinat Chimic un alt mastodont, nu unul de producţie  industrială, ci altul de rămăşiţe ce merită înmormăntate .Capitalismul occidental ţine morţiş  să înşurubeze  pe ţărmul năvodărean al  Mării Negre pântecele unei gropi de gunoi-gigant pe toate lăţimile, adâncimile şi înăltimile. Aluatul acestui cavou va atinge consecvent, pe termen indefinit de lung ,sănătatea uscatului , a apelor sărate şi dulci, a oricărei formule de viaţă, plantă,şarpe, capră, om.

        Franţa are o imensă coastă scăldată de ape, Grecia, Spania sau Italia sunt pe  trei  pătrimi împrejmuite de mare,iar vatra acestor  state e mult mai aproape de inima bătrână a Europei. Şi nu s-a găsit nicio văgăună naturală lângă talazurile Mediteranei, Atlanticului sau Adriaticii, văgăună care să   recepteze mesajele reziduale ale neamurilor unionale , despre care se spune  că nu sunt nici pe departe periculoase, ci cochete, amicale . Si prietenoasa civilizaţie occidentală este crispant tentată să  bată  cu vase oceane,fluvii,canale, să străbată în convoaie de tiruri hârtoapele greţoase ale României şi să răzbată până la marginea Năvodarilor şi a Luminii într-o văgăună artificială pe verticală . Cu siguranţă, este vorba despre găzdirea veşnică  a unor supraotrăvuri de fineţe tehnologică  vestică, iar noi,martorii sinceri ai loialei Revoluţii indigene din   89, asistăm pe viu ce contur îşi creionează interesele româneşti ale Apusului şi în ce tuşeu suprarealist se limpezesc rosturile românismului la periferia U E .

            Doina  geniului naţional  se perpetuează ca un refren grav peste întreaga ţară a lui Mircea.:                         

„De la Nistru  pân- la Tisa

  Tot românul plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

 De-atâta străinătate(...)

  Vai de biet român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

            Nici îi merge ,nici se-ndeamnă,

    Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui

S-i străin  in ţara lui(...)

Îşi dezbracă ţara sânul ,

Codru-frate cu românul-

De săcure se tot pleacă

Si izvoarele  îi seacă-

Sărac în ţară săracă !

Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Şi neamul nemernicia !”

          Vârsta  de fier ,volum  elaborat de Lucian Blaga în 1940, reprezintă poporul român şi în 2010,timp de pace.

          Cele două piscuri ale literaturii române ne sunt emblema stăruitoare  că  numai informaţia asimilată axiologic consacră  robusteţea verticală a spiritului şi a deciziilor.

          Astăzi, când pasiunea  aprofundărilor în spirit pare derizorie prin comparaţia trivială cu aparentul civilizaţiei materiale  însuşite ca normă absolută ,noi emitem ,în premieră, Revista de  Nord  al cărui epicentru  va gravita în aria culturii şi educaţiei..Într-un ev ce varsă asupră-ne maleficul nu  prin ofensivă pedestră sau călare, ci prin iluzia fariseică a binelui din generoase finanţări europene,Revista de Nord va milita vertiginos împotriva  leneşei şi plinei de pericole delăsare civică , cu hotărârea de a reînsufleţi căzuta în dizgraţie iubire de ţară despre care se afirmă că a devenit de  prisos de când România îşi desenează hotarele între hotarele reanimate ale Imperiului  Roman.

         Plănuim mesajele revistei ca proteică provocare  pentru zăcământul de latenţe ale elevilor  din arealul Năvodari, prioritatea lucrării noastre fiind tocmai talentul şi performanţele lor  în cunoaştere.Într-un timp când textele dătătoare de vicii  sunt prea la îndemână, noi reactivăm preţuirea adevărului, binelui  şi frumosului cu certitudinea  că paginile revistei vor furniza  nesaţul a numeroase momente de desfătare culturală şi încântare contemplativă. Căutarea  prin lamura culturii a bunului, străbunului,uitatului  „zid părăsit şi neisprăvit” va şterge amorţeala  din suflet şi deznădejdea economică a neamului în  criză de personalitate şi predispus le compromisuri sinucigaşe.

          De pretutindeni, de douăzeci de ani, se clamează nevoia de schimbare. Noi întrezărim desăvârşirea  prin rezidirea în spirit şi cultură a unei ferme coloane vertebrale româneşti, flexibile , fără mătănii pe brânci . Potenţialitate ce va găsi drumul faptei numai prin creşterea întru desăvârşire  a elevilor de gimnaziu şi de liceu din acest colţ al  lumii româneşti.